Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

– Mi te-ai pitit în suflet.
Simplu, cu mişcări de felină,
ai intrat când noaptea cădea,
precum o cortină.
Ai scăpat de marile santinele,
ai mei gardieni mintali,
care sunt încăpăţânaţi,
furioşi şi de sânge însetaţi.
Doisprezece la număr,
sunt ei, mari şi fioroişi
cu trei capete de unu;
doisprezece Cerberi,
unul mai feroce decât celălalt,
şi tu ai reuşit…
ai intrat…
…fără să fii sesizat.

Şi te-ai aşezat atât de simplu.
Te-ai făcut comfortabil.
Ai aruncat încolo şi încoace aşternuturile.
Te-ai tăvălit prin frunze,
ai aruncat cu fulgi de nea peste lacuri.
Ai călcat apăsat
cu converşii tăi verzi.
Ai lăsat urme adânci,
ai desenat curcubee şi mi-ai adus nori.
Ai smuls florile de sakura
şi trandafirii violeţi,
ai şters portocaliul isteric,
şi mi-ai îndepărtat păsările albastre,
cu tandreţe şi gesturi mari.
Şi totuşi, m-ai învăţat
să trăiesc frumos.
Să iubesc sincer
fără ocolişuri.
Să zâmbesc cu tot trupul

View original post 102 more words