The GUARDIAN – Prolog

CARTEA I  ~ SÂNGE, PLUMB ŞI TOAMNĂ ~

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,

Încet prin ploaia tristă.

[…]

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.

E sânge, plumb şi toamnă.

(G. Bacovia, “Sânge, plumb, toamnă”)

– PROLOG –

Orologiul se auzi bătând undeva, în depărtare, parcă prins într-o altă dimensiune. Un sunet trist, sinistru, inundă oraşul, notele sale grave strecurându-se pe toate străduţele, lovindu-se de zidurile de piatră spartă, suflând praful de pe pervaze şi speriind pisici rătăcite în negura nopţii. Era linişte. O linişte apăsătoare, care nu prevestea nimic, venită parcă din adâncuri pentru a sugruma oamenii, şi-aşa amărâţi, pentru a le ucide visele şi călca în picioare dorinţele. În astfel de vremuri ajungeai să te întrebi dacă mai există speranţa, dacă a existat vreodată şi noi, în tot acest timp, nu am făcut altceva decât să ne amăgimi cu vise şi-aşa putrede.

Un câine cu blana zburlită ciuli urechile şi îşi ridică botul de pe labe, privind în josul străzii pietruite. Rămase aşa câteva secunde, parcă ascultând ceva anume, după care reveni la poziţia iniţială, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar înainte să poată măcar să-şi reia visele câineşti, o fată trecu în viteză pe lângă el, alergând cât putea de tare, braţele sale mişcându-se în faţa şi în spate, părând a fi pe post de propulsoare.

Pantalonii trei-sfert, negri, în care era îmbrăcată, erau acum albi de la atâta praf şi sfâşiaţi de sus până jos. Nici bluza nu se afla într-o stare mai bună. Cârpa, căci alfel nu se putea numi, era acolo doar cât să îi acopere sânii, căci nici nu se punea problema ţinutului de cald. Iar în picioare nu avea nimic şi nici nu o deranja chestia asta după forţa cu care călca pietrele ascuţite.

Părul său, care odată era de un castaniu, strălucitor, acum flutura în spatele său, în suviţe groase, pline de sudoare, mizerie şi praf. Din când în când, câteva fire i se lipeau de obrajii în flăcări sau îi intrau în gura deschisă, dar ea le îndepărta cu o furie oarbă, parcă vrând să-l rupă din rădăcini. Dacă acum ar fi început să-i pese de felul în care arată poate că s-ar fi oprit din alergat şi şi-ar fi curăţat rănile şi ar fi încercat să găsească o baie unde să spele. Dar nu îi păsa. Nu îi păsa de faptul că pe picioarele ei slabe, pe braţele osoase, pe abdomen sau pe spate existau numeroase răni, unele abia închise, altele deschise, cu o coajă de sânge închegat deasupra lor. Nu băga în seama durerea ce urca pe gambe, nişte cuie, sus pe coapse, oprindu-se în stomac întocmai ca un cuţit ce se oprea în gâtul unui porc aflat la tăiere. Strângea din dinţii, îşi înfingea unghiile în palmă şi continua să alerge ca şi cum nimic nu ar fi existat pe lume mai important.

La intervale regulate mai arunca o privire în spate, săgetând cu ochii săi albaştrii strada. Şi de fiecare dată îşi întorcea capul în faţă, o expresie de uşurare fiind întipărită pe faţa ei. Dar imediat dispărea, ascunsă sub rănile de pe obraji, sub buzele rupte, cu şuviţele încleioşate de păr.

De ce fugea? De cine fugea? De cine încerca să scape cu atât de multă înverşunare? Dacă stătea un pic să se gândească îşi dădea seama că motivele ei nu erau întemeiate căci nu avea de ce să îi fie frică. Poate doar de trecutul său, care şi acum o bântuia ca o stafie care nu îşi găsise pacea în lumea de dincolo.

Înghiţi în sec, umezindu-şi gâtul cu puţina salivă care îi mai rămăsese în gură şi se concentră asupra ceea ce avea de făcut: să alerge.

Şirul de case se scurgea în urmea ei ca un lichid multicolor, iar la stadiul în care era fata, avea impresia că încearcă să se înfăşoare în jurul ei şi să o sufoce. Ieşi din cartier şi o coti la stânga, pe o altă străduţă, ca apoi să vireze la dreapta şi să ajungă deja în zona industrializată a oraşului. Blocuri înalte, din metal şi sticlă se ridicau mândre în faţa ei. Magazine cu vitrine strălucitoare de-o parte şi de alte, chioşcuri de ziare, cu pereţii plini de postere, cafenele luxoase, magazine second-hand, alte cafenele, pub-uri, bai publice, coşuri de gunoi pline, bănci de lemn scrijelite cu pixul, stâlpi de iluminat, semafoare stricate, semne de circulaţie.

După ce alergă în linie dreaptă câteva sute de metri, strecurându-se, din nou, pe aleile obscure dintre blocuri, se opri cinci secunde să inspire o gură mare de aer. Voia să fie şi proaspăt, dar tomberoanele din apropiere au tăiat acea dorinţă de pe listă. Se puse din nou pe fugă.

Adrenalină. Fugi. Concentrează-te. Fugi. Fugi. Pisică neagră. Şuviţe de păr. Aer. Aer. Aleargă. Durere. Nu contează! Uşi de lemn. Flori uscate. Fugi. Minte stresată. Fugi. Presiune. Fugi. Stânga. Nu. Dreapta. Fugi. Oboseală. Nu. Fugi. Durere. Fugi. Fugi. Fugi. Nu. Fugi.Te uita. Fugi. Inapoi. Fugi. Fugi. Fugi. Salvează-ţi. Fugi. Viaţa!

Un zgomot din spatele ei o făcu să i se oprească inima în loc, şi, deşi ştia că ar fi trebuit să nu se oprească, se opri. Închise ochii şi în momentul acela şi-ar fi dorit să creadă în Dumnezeu, să ştie mai multe rugăciuni, care, poate, i-ar fi salvat pielea în acel moment. Rosti scurt un „Ajută-mă, Doamne” şi se întoarse, adoptând o poziţie defensivă. Instantaneu începu să râdă ca o nebună scăpată dintr-un spital de specialitate. De ce se speriase? De o pisică! Un biet animal care dărâmă o bucată de sticlă de pe o cutie. Râse o bucată de vreme, eliberându-se de stres, de oboseală, de nervi, după care se calmă, adunându-şi forţele pentru o nouă tură de alergat.

Inspiră adânc aer în piept, umplându-şi plămânii cu oxigen, după care se întoarse.

Pupilele i se dilatară şi un ţipăt lung, ascuţit, plin de groază i se prelinse de pe buze şi  ieşi dintre blocuri, secerând văzduhul ca o sabie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s